Job 17

1Duhul meu este zdrobit;
zilele mele se sting;
mă așteaptă mormintele.
2Nu sunt batjocoritori în jurul meu?
Ochii mei trebuie să privească la răzvrătirea lor.

3Te rog, pledează pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4Pentru că le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5Copiilor celui ce-și trădează prietenii pentru câștig,
li se vor închide ochii.

6El m-a făcut de batjocură printre oameni,
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7Ochii mi se-ntunecă de durere
și toate părțile trupului meu sunt ca o umbră.
8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9Totuși, cel drept își va menține calea,
și cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.

10Cât despre voi toți, întoarceți-vă, veniți acum!
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit,
chiar și dorințele inimii mele.
12 Oamenii aceștia fac din noapte zi,
iar în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!».
13Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16Va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“.